Textbook sociologie economică - șeful lecției 1
Lecția 1: Istoria apariției sociologiei economice ca știință
1. Obiectul și sarcinile de sociologie economică
2. Istoria Sociologie economică
Din anii 80 ai secolului al XIX-lea, există o tranziție de la „economia politică“ pentru „economie“, există o disociere radicală de la economia de istorie și sociologie, ea a format o știință separată: istoria economică. Această perioadă se caracterizează prin „metode de luptă“, care a izbucnit între membrii ramuri opuse ale gândirii economice: Gustav von Schmoller (1838 1917) și Karlom Mengerom (1840 1921). Pentru economia Schmoller a fost orientat etic știință, obiectul de studiu, care este comunitatea, spre deosebire de individ. Potrivit lui, economia ar trebui să fie considerată ca o știință istorică care studiază setul de fapte istorice și pe baza acestora deducând legi și reguli generale. Pentru Carl Menger, care a reprezentat Școala austriacă de economie și este un adept al Școlii de Economie limba engleză, sarcina principală a economiei a fost alocarea unor teoreme generale abstracte. Rezultatul principal al „metode de luptă“, a fost de polarizare a științei economice și formarea unei noi școli în economie economia istorică.
Prin perioada clasică a sociologiei ar trebui să includă activitatea Emilya Dyurkgeyma și Max Weber, care au fost interesați de dezvoltarea mai largă a aspectelor sociologice ale cercetării economice. În special, acest lucru poate fi văzut în lucrările lui Durkheim „Cu privire la diviziunea muncii sociale“ și „metoda de sociologie.“ Durkheim poate fi considerat un promotor al sociologiei economice ca domeniu științific în curs de dezvoltare separat. Teoria sociologică Durkheim a fost mai mult decât orice alt se bazează pe procese sociale, care susțin structura economică a statului. Este suficient să amintim faptul că, în fiecare număr al revistei a fondat «L'Annee Sociologique» el a insistat asupra includerii unei secțiuni privind sociologie economică.
În lucrarea sa „Despre diviziunea muncii sociale“, Durkheim a scris că, atunci când obiectele de studiu sunt atât aspecte economice și sociologice, acesta din urmă poate fi mai interesant. “. Serviciile economice, care este (diviziunea muncii) poate avea, în comparație cu ei a produs un efect moral; funcția sa -Creare adevărată între două sau mai multe persoane un sentiment de solidaritate. " Ca rezultat, „comunice unul cu celălalt indivizi, fără de care ar fi independentă; în loc să dezvolte separat unul de altul, ele combină eforturile lor; ei stau în solidaritate, nu numai prin solidaritatea care acționează într-un moment scurt de schimb de servicii, ci și de solidaritate, care se extinde cu mult dincolo de aceasta. " Astfel, Durkheim neagă impersonalitatea relațiilor economice în societate, insista asupra a ceea ce economiștii ortodocși sau „pure“. În scrierile sale Durkheim demonstrează în mod constant că o astfel de tranzitarnost inerente în teoria ortodoxă, învechită și colaborarea cu sociologie acest lucru este exact ceea ce ai nevoie pentru economie modernă.
Pornind de la 20 ai secolului XX, economia modernă este în curs de dezvoltare pe cont propriu și dezvăluie o influență puternică de matematică. Această perioadă de economie de dezvoltare, numit neoclasic, se caracterizează prin dezvoltarea economică independentă a societății.
Parsons crede conceptul piatra de temelie a teoriei economice este conceptul de diviziune a muncii, dar acest concept este necesar să se introducă un nou sens, care determină diferitele funcții de economie și sociologie. Știința economică este de a studia acea parte a lanțului cauzal (mijloc se termină cu lanț), care este asociat cu o adaptare rațională a mijloacelor limitate pentru a realiza o varietate de obiective, și sociologia acea parte a circuitului, care este asociat cu valori primare. Această noțiune de diviziune a muncii va permite să rezolve problema conținutului ridicat de sociologic (precum și psihologică, biologică, etc.) postulează în sociologie.
O altă direcție de sociologie economică a apărut mai mult sau mai puțin independent de Economie teoretică și sociologie la momentul în care psihologi, sociologi și antropologi au început să efectueze cercetări empirice asupra plantelor din SUA, iar această tendință a fost numită „sociologie industrială“. Primele studii au fost efectuate în anii '40, iar primul de a efectua o astfel de lider de cercetare a apărut la sfârșitul anilor 40 și începutul anilor 50. „Sociologie industrială“ a fost axat pe producția, în special în cazul în care a existat un salariu bucata, în ciuda faptului că nu mai mult de 30 \% dintre muncitorii au fost plătite de către acest sistem de plată. O astfel de interes pentru sociologi a fost cauzată de nimic mai mult decât un partid proprietarii de fabrici în studiul productivității muncii a lucrătorilor, în funcție de diverși factori, și, desigur, dorința lor pentru profituri mai mari. De aceea, reprezentanții sociologiei industriale, înainte de care au sarcini pur practice, în glumă numite „mu-sociologi“, adică scopul muncii lor pentru a obține o mai mare productivitate a lucrătorilor ( „mulse“ lucrătorilor). Acesta este un bun exemplu de „ordinea“ a societății care a apărut pentru a împinge dezvoltarea sociologiei economice. Deși în 1945 anii 1965. Sociologii studiază cum ar fi alb, Dalton, și Crozier erau strălucitoare, ținta lor era specifică și limitată. La acea vreme era încă un cadru teoretic ar permite să se dezvolte teoria sociologiei industriale la niveluri mai abstracte. Mai mult decât atât, sociologia industrială a fost divorțat, nu numai din sociologia teoretică, ci și de teoria economică.
1. Care este scopul și obiectivele sociologiei economice? Care sunt cauzele ei?
2. Care sunt principalele etape ale sociologiei economice.
Ce este o „luptă de metode?
3. Dă-o scurtă prezentare a activităților Emile Durkheim, Max Weber, T. Parsons, Nila Smelzera.
4. Cine sunt „moo-sociologii?
Care este „noua sociologie economică“?