curs 2
Curs 2. Ce auto-îmbunătățire?
Auto-îmbunătățire - este un proces complex de auto-transformare-lungă de viață, începând din adolescenta timpurie. Este încercarea omului de a depăși sau de a controla calitatile negative ale propriei sale naturi. De obicei, o persoană normală sănătoasă vrea să evite acele emoții negative și manifestări ale vieții, care apar ca urmare a unor idei eronate și acțiuni, sau să conducă la ele.
Într-un fel sau altul, ci un impuls pentru dezvoltarea unei persoane este de multe ori o situație problematică, care poate fi numită o criză de conformitate.
Condiții pentru apariția unei astfel de crize, după cum urmează:
Analiza factorilor se muta persoana la sine arată că există două elemente interdependente:
1. Necesitatea de a se adapta la noile cerințe ale mediului extern al individului și propriul său sine;
2. disponibilitatea de a accepta o nouă și, în același timp, să păstreze vechi - familiar și ușor - mod de viață.
Dar să ne întrebăm: este numai de lucru pe sine, noi cunoștințe și abilități care se acumulează rapid oameni, depășind el însuși și de circumstanțele exterioare ale vieții, este un proces de auto-îmbunătățire? Nu cred.
De auto-îmbunătățire este încă necesară în fizică (corpul), morală, psihologică și sfere intelectuale. Este un mod de comportament care să asigure dezvoltarea spirituală duce la înțelepciune.
Capacitatea de auto-îmbunătățire este inerentă tuturor dar dezvăluite deloc în fiecare. Perfecțiunea este atinsă nu de către orice persoană, nu numai pentru că nu există nici o limită la perfecțiune, ci și pentru că mediul de viață circumstanțe poate lăsa o persoană este prea puține șanse de a realiza mult pe această cale. Cu toate acestea, cele mai înalte calități morale este în măsură să arate fiecare persoană în orice situație.
pedagogie umanistă consideră că cea mai importantă și evazive este trezirea si realizarea de capacitatea lor pentru persoana de a stabili o relație decentă, umană și în condiții de siguranță între ele și lumea lor interioară.
După cum sa menționat mai sus, nu ar trebui să devină un sclav la principiile pe care el a dezvoltat pentru sine sau învățat de la cineva sau ceva. Mai sigur și mai uman pentru a menține reguli: principii pentru om, iar nu omul pentru principiile. Este necesar să existe o anumită flexibilitate și libertate de a păstra o distanță în ceea ce privește convingerile lor, pentru a monitoriza nevoile lor de schimbare, astfel încât să nu ia calea dogmatismului, stagnare sau de auto-tortura și autoflagelare, dacă ceva din viața intenționat a programului nu a reușit să execute. Obiectivul anterior nu mai poate satisface schimbarea noastră, implicit, pentru noi înșine cere. Este de asemenea adevărat că nimeni altcineva nu a reușit vreodată să-și îndeplinească toate planificate. Întotdeauna să fie eșecuri și înfrângeri. Trebuie să aveți dorința și curajul de a începe peste tot din nou, dacă are sens sau extrage anumite lecții de viață din experiența. O astfel de acceptare de sine și propria sa experiență - aceasta este înțelepciunea.
Nimeni nu poate garanta că aceste cunoștințe este combinat cu un astfel de „imagine“ trăsături de caracter ale unui om înțelept, și că o astfel de metodă este potrivit pentru tine. Calea înțelepciunii intelectuale și lumești este unic, unic și controversat. Pe de o parte, suntem înconjurați de o experiență culturală veche de secole a omenirii, avem profesori și tutori. Pe de altă parte - avem ceva substanțial și profund singur și sortit să suporte greul alegerile sale de viață. Nimeni nu poate trece prin pentru noi pe drumul nostru, la fel cum nu putem repeta viața altcuiva.
Care sunt principalele etape ale acestui cale interioare de dezvoltare și îmbunătățire?
Autocunoașterea - omul etoosoznanie însuși, unicitatea sa, alteritate, inițial însoțită de eliberarea în sine, din masa lor proprii fel și lumea în general. Personalitate ia pe „ecranul conștiinței“ este deja evenimente semnificative și fapte ale propriei sale vieți. „Cunoașterea de sine - nu numai condițiile, ci principalul factor de auto-dezvoltare și auto-perfecțiunea omului. La urma urmei, acest lucru -. Calea spre el și alții, calea de creație semnificații cu adevărat umane și valori, creativitate, bună voință, a propriului lor destin, calea înțelegerii reciproce a popoarelor și națiunilor, calea de auto-organizare a lumii, idealurile umaniste de mare spirit“[1]
Dezvoltarea personală - nu este folosit doar în practica vieții interne și externe ale aptitudinilor și abilităților lor specifice, dar, de asemenea, dorința de a depăși negativ, bazat pe pozitiv. Dezvoltarea personala - o manifestare a libertății interioare a alegerii umane, inițiativa sa în legătură cu el însuși. Acest concept reunește diverse aspecte ale perfecțiune a personalității, dezvoltarea ascendentă. Problema dezvoltării generale a criteriilor, ținând seama în special de vârsta persoanei, nu este unic. Cu toate acestea, este clar că, în ceea ce privește copii și tineri este de a fi criterii fizice, psihologice, morale, intelectuale și ideologice. Dezvoltarea personală în acest context, înseamnă a găsi persoana capacitatea de a face propriile lor impulsuri (fac și să pună în aplicare decizii) a părților interesate din viața lor.
4. căutarea sensului vieții și vocații
Căutare vocație și sensul vieții este strâns legată de primele trei etape și este baza lor motivațională. Este vorba de a găsi persoana în sine, de a clarifica natura și scopul existenței sale. Simtul vocație și sensul vieții sunt interdependente și să promoveze reciproc. Putem spune că sensul vieții - este de căutare, constituția (setare) și realizarea vocației omului. O vocație - este o formă de mișcare în sensul design, implementare și posesie. Această conexiune este „doresc“ și „trebuie“, o împlinire plină de bucurie a angajamentelor voluntare. În acest proces, dezvolta calitățile volitive ale personalității, capacitatea de a depăși obstacolele, uneori efectua monotonă și obositoare, dar de lucru este necesar. pedagogia umanistă consideră că este important să se prezinte cât mai mult posibil, înainte de mecanismele individuale, metodele și perspectivele pentru acest tip de dezvoltare. Planuri de execuție în viață, bucuria de realizare și victoria cu mai mult pentru a compensa efortul și dificultatea de alpinism.
Omul se manifestă în mod constant, ci să se realizeze în orice poate doar persoana la maturitate deplină, care și-a dezvoltat propria lor și, în același timp, motivele semnificative social și stimulente pentru viața activă: o viață plină de culoare, în vigoare, de producție, și în general optimist și plin de bucurie. Plinătatea vieții nu se limitează la evoluțiile externe și evenimente obiective biografie. Intensitatea vieții spirituale interioare - nu mai puțin o componentă esențială de plenitudine și de abundența sa. Semnificația vieții trăite este determinată de intrarea de muncă, contribuția individului într-o viață viitoare, în ceea ce va fi după aceea; atunci nu contează dacă se salvează în memoria generațiilor viitoare de numele ei sau bun, perfect-o în viață să rămână anonim pentru un motiv oarecare. Ca o regulă, dorința umană de auto-realizare se confruntă cu mari dificultăți ca natură personală (inerție, lene, pasiune irațională inexplicabil, calitate înnăscută distructivă) și sociale (obstacole obiective în atingerea obiectivului). Acest lucru ridică întrebarea dacă pentru a împinge omenirea umană pentru a depăși, pe eterna lupta cu sine și lumea exterioară, să-l cheme la constanta „alerta“, pentru a solicita un stres de viață activ?
pedagogie umanistă provine din faptul că, înainte de a demara o viață de înot, omul trebuie să învețe să alegere rațională, ar trebui să fie în măsură să preia în lume și el însuși ca ei sut.Vazhno învață o persoană să realizeze riskiness și alegerea de responsabilitate, să-l învețe să creadă că riscul și responsabilități în acest caz, sunt naturale și sunt reversul fiecărui succes, și într-adevăr o viață cu drepturi depline inteligent.
Selecția și acceptarea lumii, deoarece este într-adevăr elimina nevoia de luptă brutală și debilitante constant cu el însuși și realitatea obiectivă, ci, dimpotrivă, ajută persoana să vadă și să aprecieze pozitiv, demn de o relație bună în lume și în el însuși.
„În situația cea mai dificilă încercați să cred că ar putea fi chiar mai rau. Frica de lene și dezordine. Nimic nu să se aștepte din viitor. minciuni Frica și vanitate ... în momentele de fiori încerca să se forțeze la un impas. Feriți-vă ordine în exercițiile fizice și mentale. Mai rău situația, cu atât mai puternic activitatea. Frica de vanitate. Greu pentru a depăși depresie, mai degrabă decât o distragere a atenției. Crede intelectul numai atunci când sunteți sigur că nici o pasiune nu vă spune. "
Rezumând discuția cu privire la principalele stratagemele de auto-îmbunătățire ca o parte esențială a pedagogiei umaniste a personalității, și anume despre cunoașterea de sine, căutarea de vocații și sensul vieții și auto-realizare, nu mai vorbim de total pentru aceste proceduri - de auto-determinare. Toate acestea necesită atât personale de auto-determinare și definiție internă, cauza exactă a impactului tuturor mișcărilor I mentale existențiale ale persoanei, pentru toate etapele sale spre îmbogățire, exaltare, perfecțiune și transcendență.
1. Ce este pentru nevoia umană și necesitatea de a îmbunătăți?
2. Care sunt principalele etape și de a îmbunătăți procedura?
3. Care este diferența dintre principiile și îmbunătățirea standardelor de perfecțiune?
Întrebări pentru reflecție
De ce de auto-îmbunătățire este baza pedagogiei umaniste?
Este programul umanistă pentru a îmbunătăți în mod evident imposibil pentru majoritatea oamenilor?