cetățenii României, drepturile economice și conceptul speciilor - piață

Drepturile economice ale României: conceptul și tipurile

Dezvoltarea statului modern, în primul rând depinde de cât de rapid în curs de dezvoltare economia. Pentru recunoașterea stării economiei de piață trebuie să fie consolidarea legislativă a drepturilor cetățenilor la exercitarea liberă a antreprenoriatului, crearea de asociații economice și financiare, eliminarea, posesia, utilizarea proprietății lor și a altor garanții de stat.

În 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată la a treia sesiune a Adunării Generale a ONU, la nivel internațional a stabilit dreptul fiecăruia la proprietate singură, cât și în asociere cu alții <1>. Această normă de drept internațional a fost decisiv pentru țările cu o economie de piață, și recunoașterea acesteia - o garanție a drepturilor economice ale cetățenilor, legislația civilă din țările în curs de dezvoltare au fost construite pe baza ei, tratatele economice internaționale, legislația în domeniul economiei.

Drepturile economice ale cetățenilor de azi fac parte integrantă din drepturile care sunt consacrate în constituția oricărui stat democratic. România nu este o excepție. Aceste drepturi sunt reflectate în Constituția România, inclusiv:

1. Recunoașterea și protecția drepturilor de proprietate privată.

2. Dreptul de a utiliza în mod liber abilitățile și proprietatea lor de întreprinzător și care nu sunt interzise de legea activităților economice <2>.

<2> Art. 34 din Constituția România.

3. Dreptul fiecărui cetățean să dețină proprietăți și de a poseda, folosi și dispune de ea, fie individual, fie împreună cu alții, <3>.

<3> Art. 35 din Constituția România.

Constituția România, printre altele, a stabilit o serie de garanții și a punerii în aplicare a drepturilor economice ale cetățenilor. Astfel, art. 8 din Constituție precizează că în România este garantată de unitatea spațiului economic, libera circulație a bunurilor, serviciilor și resurse financiare, sprijin pentru concurență și libertatea activității economice <4>.

<4> Art. 8 din Constituția România.

Legiuitorul acordă o mare importanță drepturilor economice, inclusiv nu numai secțiunea din Constituție privind drepturile, dar fixarea acestora ca bază a ordinii constituționale, fără de care statul nu poate fi recunoscută ca un cadru legal și democratic, care cu siguranță a fost o realizare majoră realizată în România la începutul anilor 90- societăților ai secolului XX. reforme constituționale. Schimbarea raportul dintre individ și stat în activitatea economică. MV Baglaĭ constată că „schimba fundamental echilibrul statului și economia organizației, care controlează în mod direct economia națională, statul devine singura autoritate de reglementare a relațiilor economice, dar acest lucru este un rol fundamental diferit, elimina funcțiile administrative și de comandă ale aparatului de stat și recunoaște libertatea activității economice a oamenilor. și asociațiile acestora. În cele mai multe constituții ale lumii nu au nici măcar un astfel de volum al responsabilităților economice ale statului, care subliniază autonomia economia și de auto-reglementare " <5>. Într-adevăr, acum persoana care exercită o activitate economică, care se bucură de drepturi garantate, determină dezvoltarea statului - să plătească impozite la buget, crearea de locuri de muncă, dezvoltarea de producție, este parte a relațiilor internaționale.

Potrivit unor cercetători, drepturile economice în baza proprietății, ei îmbrățișează libertatea activității umane în zona de producție, de schimb, distribuția și consumul de bunuri și servicii <6>. Cu toate acestea, în cadrul acestor drepturi, care relația dintre stat și entitățile implicate în activitatea economică și, prin urmare, este nevoie de reglementare legală a relației, și astfel creează drepturi și obligații.

Deci, ce este drepturile economice? Să ne întoarcem la teoria legii care distinge noțiunea de drept într-un sens obiectiv și subiectiv.

Esența drepturilor celor două valori este simplu: un set de standarde juridice exprimate în instrumentele relevante ale statului (legi, constituții, decrete, regulamente, etc.), - este drept în sensul obiectiv, sau drept obiectiv; Sistemul de drepturile, libertățile și îndatoririle cetățenilor consacrate în legislația actuală sau care rezultă din mai multe relații, precum și inerente om de la naștere, este chiar în sens subiectiv, sau un drept subiectiv. Această clasificare dă dreptul la studiul său, NI Matuzov <7>.

Determinarea drepturilor economice ale cetățenilor ar trebui să se acorde pe baza clasificării în general acceptată a teoriei drepturilor.

Ar trebui să se bazeze pe natura originii lor și se referă aceste drepturi, în primul rând, la legea pozitivă, și anume consacrat în legislația scrisă și normele legale; În al doilea rând, drepturile individuale, și anume, referitoare la o anumită persoană responsabilă de activitatea economică (în unele cazuri, drepturi economice pot dobândi un caracter colectiv, de exemplu, atunci când este vorba de entități de afaceri formate din mai mulți participanți ai relațiilor economice); În al treilea rând, aceste drepturi sunt fundamentale drepturi (constituționale) consacrate în Legea fundamentală a statului, în timp ce derivă din aceste drepturi vor fi acele drepturi care decurg din entitățile economice în relațiile cu statul.

Astfel, drepturile economice ale cetățenilor - garantate de Constituția statului și adoptate în conformitate cu actele sale juridice ale autorităților publice din România și subiecții săi, precum și legea administrației publice locale, care apar ca urmare a exercitării de către cetățeni a activităților economice, precum și în legătură cu puterile autorităților publice și autoritățile locale, care vizează protejarea și realizarea acestor drepturi, precum și pentru a monitoriza punerea în aplicare a acestora.

Trebuie remarcat faptul că acest lucru nu este singura abordare la definirea drepturilor economice în teoria legii.

În secolul XX. mai ales în a doua jumătate a anului, persoanele angajate în cercetare în domeniul economiei, este angajată activ în teoria drepturilor de proprietate. Metodologia se bazează pe teoria că „proprietatea în sine este un pachet de drepturi“, la fel ca în cercetările sale note Auzan <8>, în special „că, în ceea ce privește același obiect, de exemplu, poate fi o mulțime de proprietari care interacționează unele cu altele în relația economică, deoarece fiecare dintre ele are acces exclusiv la acest obiect și drepturile asociate acestuia.“

Astfel, drepturile economice ale cetățenilor, în sens restrâns poate recunoaște astfel de drepturi, care sunt consacrate în acte juridice și de altă natură, și care apar în legătură cu dreptul de proprietate, utilizarea și eliminarea cetățenilor orice proprietate.

Trebuie remarcat faptul că, pe același principiu a fost construit dreptul privat roman, care sa bazat pe baza relațiilor pe proprietate privată, multe dintre prevederile drepturilor incluse în legislația în vigoare, a fost nici o excepție și Codul civil al România, care a devenit legea fundamentală, în plus față de Constituția România , pentru realizarea drepturilor economice ale cetățenilor.

Pe baza definițiilor de mai sus ale drepturilor economice ale cetățenilor și natura lor (din motive), rezultă clasificarea acestora în două tipuri principale:

- drepturile care decurg din deținerea, depozitarea și utilizarea proprietatea cetățenilor;

- drepturile care decurg în legătură cu exercitarea de către cetățeni a oricărei activități economice, scopul căruia este de a face profit, inclusiv interacțiunea cu statul.

În cazul în care baza de drepturi economice stabilesc dreptul de proprietate poate da următoarea clasificare a acestor drepturi:

a) în funcție de obiectul legii - care rezultă din sau suportate de către cetățeni stabiliți de către persoanele juridice.

Codul civil român stabilește principiul conform căruia cetățenii și persoanele juridice pot fi orice proprietate, cu excepția anumitor tipuri de proprietate, care prin lege nu pot aparține persoanelor fizice sau juridice <9>. Astfel, Codul repetă prevederea constituțională menționată anterior privind recunoașterea drepturilor de proprietate;

b) în funcție de drepturile de achiziție de bază - rezultând un lucru nou fabricat sau creat de către o persoană pentru el însuși, în conformitate cu legea și alte acte juridice, sau obținute pe baza unei relații contractuale cu o altă persoană, pe baza contractului de vânzare-cumpărare, schimb, cadou sau alte tranzacții privind înstrăinarea proprietății <10>;

<10> Partea a 2-a art. 213 din Codul civil al România.

c) în funcție de numărul de persoane care dețin proprietate - dreptul de a, în unele cazuri parts) dreptul de proprietate privată sau comună (.

<12> Partea 1 din art. 50 din Codul civil al România.

<13> Ch 2, 3 linguri. 50 din Codul civil al România.

Clasificarea drepturilor economice ale cetățenilor pot servi etanșeitatea într-un anumit domeniu de drept și, în ciuda faptului că „constituție economică“ ar trebui să fie considerate în continuare Codul civil al România, precum și drepturile economice atribuite legii civile studiate, există încă o serie de drepturi speciale conexe la alte ramuri de drept, în special: a) legea fiscală; b) la Legea vamală; c) dreptul de proprietate intelectuală (este indisolubil legată de activitatea economică și antreprenorială).